Amintirile școlii din Moisei

Site-ul nostru lansează un serial care va conţine amintiri ale dascălilor şi ale elevilor  despre şcoala din Moisei. Unele dintre ele sunt preluate din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș , apărută în 1994, cu ocazia aniversării a 300 de ani de învăţământ la Moisei.

Prima mărturie îi aparţine doamnei învăţătoare Livia Lungu.

 La acest ceas de aniversare a celor 300 de ani de începuturile învăţământului în localitate, împreună cu colegii care împlinim 40 de ani de la absolvirea clasei a VII-a, îmi aduc aminte cu emoţie de anii fericiţi ai copilăriei, de prima zi de şcoală, când am fost primiţi cu căldură şi grijă părintească de bunul nostru dascăl, domnul învăţător Mazilu Constantin.

Multe şi frumoase sunt amintirile ce ne leagă de şcoala noastră, dar parcă cele mai captivante se leagă de orele de limba şi literatura română în care Doamna Profesoară Irina Bercea ne -a valorificar, cu un farmec literar aparte, legendele, obiceiurile şi datinile locale, creaţii populare care îmbogăţesc minunatul nostru folclor.

După exemplul Domniei Sale, al instruirii pedagogice ce mi-am format-o, ca şi a moştenirii sufleteşti din familie, în cei treizeci şi şase de ani de activitatea didactică-educativă mi-am rezemat activitatea educativă, pe lângă materialele instructiv-educative generale, pe valorificarea atrăgătoare a bogatelor tradiţii locale. Mă refer la variantele locale ale nestematei creaţii româneşti Mioriţa care şi aici la Moisei, ca la tot românul consfinţeşte înfrăţirea pentru vecie a românului cu plaiurile natale, reflectă credinţa în viaţa veşnică de după moarte, ceea ce l-a făcut şi pe moiseian creator de valori materiale şi spirituale perene.

Alături de Mioriţa, ca valoare de simbol, se situează la noi şi Balada Măricuţei, auzită de la bunica mea, în care se transmite amintirea Uriaşului cu cele două fiice ale sale din seminţia Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuţa, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conştiinţa originilor daco-romane ale românilor maramureşeni.

Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginaţiei şi a vocabularului, dar şi pentru cunoaşterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui Dragoş, Izvorul Negru, Valea Bourului, Chiciura, Bătrâna etc.

Portul nostru popular, unicitate în bogăţia obiectelor şi în colorit, adevărat certificat de naştere al moiseienilor, mi-a dat prilejul să mă inspir la lecţii şi încercând, împreună cu mamele elevilor, să-i învăţ şi pe copii să confecţioneze asemenea obiecte de ămbrăcăminte şi obiecte populare.

Am convingerea că atât timp cât se va păstra, îmbogăţi şi perpetua portul nostru popular românesc, fără a fi refractari la modern, spiritualitatea românească moiseienească va dăinui peste veacuri. Cu acest crez am crescut şi eu, în aceste convingeri i-am crescut pe elevii mei, aceleaşi convingeri şi credinţe le urez şi generaţiilor viitoare de elevi şi dascăli.

Învăţătoare Livia Lungu (1994)

Text preluat din broşura aniversară Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș

Foto: Învățătorul Mazilu Constantin, împreună cu elevii, prin 1960