Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

EDUCAȚIE

60116_274291259356908_1920890628_nÎnceputurile învățământului în Maramureș datează din perioada evului mediu. Cele mai vechi locașuri de cultură au fost și aici bisericile și mănăstirile. Cum spunea Nicolae Iorga: “Tinda bisericii și masa preotului au fost cea mai veche școală de învățătură a neamului nostru”.

În aceste școli mănăstirești s-au realizat primele traduceri în românește a celor dintâi cărți bisericești.

Prima școală a fost înființată în Moisei pe lângă mănăstirea din localitate, în anul 1694.

Iată câteva însemnări ale unor dieci care au învățat la școala de la Mănăstirea Moisei: „Scris-am eu dascălul Ioniță Faga, când am șezutu la Mănăstirea Moisei”, “Eu dascălul Iunta din Eudu când am șezutu la Mănăstire…anul de la a lui Hristos naștere 1697”, “Scris-am eu Ioan diacu…1737”.

Învățământul preșcolar a existat înaintea primului război mondial, educatoare fiind Andoroaie și Luci Drăgan. La Moisei apare școală la 1781, pe baza edictului de toleranță Norma Regia, dat de Iosif al II-lea. În anul 1856 s-a înființat școala confesională greco-catolică pentru fiii de poporeni, iar în 1866 s-a construit școala de pe ulița bisericii. Școala de la Mocirău a fost construită înaintea primului război mondial și a fost incendiată de horthyști în anul 1944.

Dascălii care i-au învățat carte pe moiseieni până în 1921 au fost:

  • 1856-1860 – Dan Laurențiu
  • 1860-1873 – Alexa, zis Bulbuc
  • 1874-1875 – Georgie Vlonga
  • 1875-1876 – Augustin Ivașcu
  • 1876-1877 – Găvrilă Rakoczi
  • 1877-1880 – Ilie Grad
  • 1880-1921 – Coman Andrei (Andor)

În broșura Vârstele școlii 300 ani 1694-1994, Moisei, județul Maramureș, apărută în anul 1994, există o serie de mărturii despre învățământul moiseian.

 

Perioada cea mai dramatică a fost după Al Doilea Război Mondial, când întreaga comună a fost distrusă de trupele lui Horthy.

Moiseienii au reușit să ridice, în perioada anilor 1947-1970, 45 de săli de clasă în cele șapte localuri proprii.

 

 

 

 

Învățătorul Mazilu Constantin, împreună cu elevii, prin 1960

 

Învățătoarea Alexandrina Nap descrie acele zile marcate de tragedii, dar și de speranțe: „Îmi aduc aminte de primăvara anului 1939, când am obținut transferul la Moisei, meleaguri cu o natură îmbietoare la viață și la muncă, unde m-am alăturat câtorva cadre inimoase care se străduiau să ridice nivelul de pregătire al copiilor harnicilor gospodari. N-am reușit să-mi cunosc bine colegii, că peste noi au venit nenorocirile celui de-al doilea război mondial. Bărbații au fost concentrați, iar noi, femeile,“ lucram în două serii, una dimineața, alta după-masă. Frecvența copiilor era slabă, elevii fiind angajați ca slugi la vite. Cărțile școlare erau scumpe, nici nu se găseau, fapt care influența negativ procesul de învățământ. Lucram într-o casă închiriată, clădirea școlii fusese rechiziționată și apoi distrusă în timpul războiului, iar în vara anului 1944, împreună cu locuitorii comunei, atât noi, cât și elevii am fost evacuați pe satele de pe Valea Izei. În acest context,am reușit cu greu să salvez arhiva școlii, gândindu-mă să nu ni se piardă urma. În anul 1946, a venit ca învățător Constantin Mazilu și ca suplinitoare doamna Magdalena Lostun, precum și doamna profesoară de română Irina Bercea, cu care am organizat cursurile școlare și în zona Izvorul Dragoș, începând cu 1 februarie 1947. Astăzi e greu să se înțeleagă ce înseamnă să ai în clase materiale didactice, câte două table pentru demonstrații, nu să folosești drept tablă ușa clasei.”

O altă mărturie despre școala din Moisei îi aparține învățătoarei Livia Lungu: „La acest ceas de aniversare a celor 300 de ani de începuturile învățământului în localitate, împreună cu colegii care împlinim 40 de ani de la absolvirea clasei a VII-a, îmi aduc aminte cu emoție de anii fericiți ai copilăriei, de prima zi de școală, când am fost primiți cu căldură și grijă părintească de bunul nostru dascăl, domnul învățător Mazilu Constantin.
Multe și frumoase sunt amintirile ce ne leagă de școala noastră, dar parcă cele mai captivante se leagă de orele de limba și literatura română în care Doamna Profesoară Irina Bercea ne-a valorificat, cu un farmec literar aparte, legendele, obiceiurile și datinile locale, creații populare care îmbogățesc minunatul nostru folclor.
După exemplul Domniei Sale, al instruirii pedagogice ce mi-am format-o, ca și a moștenirii sufletești din familie, în cei treizeci și șase de ani de activitatea didactică-educativă mi-am rezemat activitatea educativă, pe lângă materialele instructiv-educative generale, pe valorificarea atrăgătoare a bogatelor tradiții locale. Mă refer la variantele locale ale nestematei creații românești Miorițacare și aici la Moisei, ca la tot românul consfințește înfrățirea pentru vecie a românului cu plaiurile natale, reflectă credința în viața veșnică de după moarte, ceea ce l-a făcut și pe moiseian creator de valori materiale și spirituale perene.

Alături de Miorița, ca valoare de simbol, se situează la noi și Balada Măricuței, auzită de la bunica mea, în care se transmite amintirea Uriașului cu cele două fiice ale sale din seminția Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuța, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conștiința originilor daco-romane ale românilor maramureșeni.

Denumirile toponimice foarte vechi locale mi-au dat prilejul ca, împreună cu copiii, să realizez mici povestioare pentru dezvoltarea imaginației și a vocabularului, dar și pentru cunoașterea adevărurilor. Amintesc aici doar cele mai semnificative denumiri: Alac, Valea Poulenilor, Troian, Izvorul lui Dragoș, Izvorul Negru, Valea Bourului, Chiciura, Bătrâna etc.

Portul nostru popular, unicitate în bogăția obiectelor și în colorit, adevărat certificat de naștere al moiseienilor, mi-a dat prilejul să mă inspir la lecții și încercând, împreună cu mamele elevilor, să-i învăț și pe copii să confecționeze asemenea obiecte de îmbrăcăminte și obiecte populare.

Am convingerea că atât timp cât se va păstra, îmbogăți și perpetua portul nostru popular românesc, fără a fi refractari la modern, spiritualitatea românească moiseienească va dăinui peste veacuri. Cu acest crez am crescut și eu, în aceste convingeri i-am crescut pe elevii mei, aceleași convingeri și credințe le urez și generațiilor viitoare de elevi și dascăli.”

Directorii școlilor din Moisei în perioada 1880-1994

 

Nr. crt. Numele și prenumele Școala unde a fost director
1. Coman Andor Centru
2. Văleanu Emil
3. Nap Alexandrina
4. Mazilu Constantin
5. Boieru Gheorghe
6. Nap Mihai
7. Coman Gheorghe
8. Lungu Vasile
9. Ștețcu Toader
10. Bercea Irina Izvorul lui Dragoș
11. Arsentescu Gheorghe
12. Moț Ioan
13. Mihali Dumitru
14. Ilieș Mara
15. Alb Viorel
16. Tomoiagă Grigore Pricop
17. Coman Gabriela
18. Nap Mihai Izvorul Negru
19. Sărsăman Gavril
20. Leordean Ioan
21. Ștețcu Toader
22. Mihalca Nastasia
23. Coman Maria Elena
24. Motântan Domnița Lunca Păroșii
25. Lungu Vasile
26. Coman Victoria
27. Mureșan Tiberiu
28. Bercea Irina
29. Coman Nița
30. Coman Elena

0 Comments

There are no comments yet

Leave a comment