Viața Religioasă

Se amintește de o episcopie a a Maramureșului cu reședința la Moisei între anii 1391-1734, consemnându-se, la 1637, episcopul Dumitru Pop. Moiseiul a fost trecut la uniație în anul 1780.

Mănăstirea Moisei este atestată de la anul 1599, an în care s-a ridicat biserica de lemn, fiind târnosită mai târziu, în 1672, de Mitropolitul Sava Brancovici, și închinată Mănăstirii Putna pentru aproape 200 de ani. Pictura din interior s-a făcut la 1699, iar cea de pe iconostas în 1792, fiind scrisă cu litere chirilice. Mănăstirea mai are patru icoane cu pictura pe lemn din secolul al XVIII-lea. Biserica cea mare a fost construită la 1910, din piatră. Aici a fost unul din ultimele centre de rezistență a ortodoxiei maramureșene, Mănăstirea Moisei supraviețuind ca metoc al Mănăstirii Putna până spre anul 1900.

Interior Biserica de lemn Mănăstirea Moisei

Interiorul altarului de vară de la Mănăstirea Moisei

Moiseiul a avut în evul mediu două biserici de lemn, ambele devastate de tătari în anul 1717. Biserica din sus a fost a familiei Vlonga, iar cea din jos, a familiei Pop Coman. 

După „Semantismul bisericii greco-catolice” din 1900, în Moisei existau 2475 greco-catolici, din care 1773 în centru, 360 la Negru, 220 la Dragoș și 122 la Lunca de Jos, 6 romano-catolici și 1095 evrei, deci o populație de 3576 de suflete. în anul 1932 erau în comună 5014 suflete, din care 11 romano-catolici, 4 ortodocși, 7 calvini, 64 pocăiți, care aveau casă de rugăciuni, 3774 greco-catolici, 1154 evrei, care aveau o sinagogă și două case de rugăciuni.

În toamna anului 1948 călugării greco-catolici de la Mănăstirea Moisei, împreună cu starețul Lucian Pop, au fost arestați. În locul lor a fost instalat un călugăr ortodox, mănăstirea căpătând statut de parohie. În prezent, mănăstirea este revendicată de Episcopia Greco-Catolică a Maramureșului.
Parohia Orodoxă I Centru
Biserica din centrul satului este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”.
În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). Biserica se mărește si îsi ridică un nou turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor păduri, prin mijlocirea notarului Coman Iuliu, s-a dăruit bisericii prin composesorat.

În anul 1964, a fost zugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului Mihai Oprișan.

După venirea preotului Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a fost târnosită de Prea Sfinția Sa Teofil, Episcopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire.

În anul 1974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureșeană la intrarea în biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean și de dulgherul Vasile Tomoiagă.

In 1990 s-a demolat casa parohială, care a fost cuprinsă de igrasie și s-a construit o casă parohială cu etaj și cu o sală mare la parter pentru oficierea de dezlegări sau alte activități religioase. Un rol deosebit l-a avut preotul Timiș Dumitru, care a știut să antreneze consiliul bisericesc (curatorii) care, împreună cu dânsul, au convins credincioșii de importanța unei case parohiale moderne.

În anul 1992 s-au luat măsuri pentru a se picta biserica. în acel an a fost dată tencuiala veche jos, până la zidul de piatră și s-a tencuit din nou. S-a construit un balcon în care stă corul bisericesc. În 1994 s-a executat pictura, s-a confecționat un altar sculptat, scaune și uși sculptate și alte obiecte în biserică, realizate de sculptorii din localitate și de către unii moldoveni.

S-a construit cu sprijinul credincioșilor o biserică de lemn la Lunca de Jos. Preotul Timiș Dumitru a fost inițiatorul și organizatorul tuturor lucrărilor până la terminarea ei.
Parohia Ortodoxă II Izvorul Dragoș
Din studierea arhivei bisericii din centru reiese că din vânzarea pădurii de pe Măgura Mare, o anumită sumă s-a alocat pentru construirea bisericii de la Dragoș, care a început în anul 1934, preot fiind Coman Andrei și s-a terminat în anul 1940 de către preotul Nap Gavril.

Ea a fost făcută din lemn, care prin anul 1948 a început să putrezească spre fundație. Acest lucru reiese din actul 103/1948, prin care se solicită Ocolului Silvic Vișeu 100 mc lemn din pădurea bisericii de la Izvorul Dragoș. Actul a fost emis la 14 august 1944.

La început, cantor (diac) a fost Tomoioagă Toader Vuvu, căruia i s-a stabilit ca plată 100 kg de porumb și o pereche de opinci și i s-a acordat timp de 5 ani cleja „Preluca Popească” de pe Măgura Mare,care producea patru căruțe de fân pe an. Cârznic a fost Cucu Dumitru, care a primit plată 500 de lei și cimitirul bisericii.

Mănăstirea de lemn, de la 1600 (Moisei)

Am mai găsit procesul-verbal și cererea sub numărul de înregistrare 12 din 5 iulie 1929, din care reiese că preotul Coman Andrei solicită un împrumut de 12000 de lei de la Banca Poporală Dragoș pentru cumpărarea unui cimitir (posibil să fie vorba de cimitirul de la Dragoș), unde, pe vremea acestui preot, construcția bisericii se continua.

In anul 1947, la 30 iunie, parohia avea 1853 de credincioși greco- catolici, din care 912 bărbați și 941 femei.

Din actul 104/1943 reiese că iconostasul de la biserică a fost luat sub formă de împrumut de la capela Liceului Dragoș Vodă din Sighet și solicită să fie înapoiat

Parohie de sine stătătoare este din anul 1955.

După venirea preotului Tomoiagă Ioan Paul, datorită înmulțirii credincioșilor, s-a considerat că are nevoie de o nouă biserică. El a început discuțiile cu consilierii (curatorii) și apoi cu credincioșii, care au căzut de acord să se apuce să construiască o nouă biserică. S-au întâmpinat mari greutăți cu regimul comunist care nu s-a bucurat, văzând că se construiesc biserici noi, așa că a încurcat cât a putut. Dar preotul și credincioșii nu s-au dat bătuți. Au început să construiască în jurul celei vechi. Construcția a început în anul 1984 și s-a terminat în anul 1991.^[30]

In anul 1992 a avut loc sfințirea la care au participat mii de oameni din comunele învecinate și un sobor de 70 de preoți. Au participat P.F. Teoctist-patriarhul României, P.S. Iustinian Chira, episcopul Maramureșului, P.S. Ioan, episcop de Oradea, P.S. Casian, episcop al Galațiului, P.S. Calinic, episcop de Argeș, personalități de stat județene și locale. O cinste deosebită merită preotul Ioan Paul Tomoioagă, care a participat la mobilizarea credincioșilor, la aprovizionarea cu materiale si la munca efectivă alături de credincioși. ^[31]

In anul 1993 a început și construcția unei noi case parohiale moderne și s-a rezolvat și terenul pentru cimitir, atât de necesar.
Alte culte religioase
1. Adventiștii de ziua a șaptea au apărut în Moisei după primul război mondial. Primii au venit din Rusia, unde au fost prizonieri. După statisticile Bisericii Greco-Catolice, numărul lor era de 99 în anul 1941 și de 490 în anul 1992. La început, ei s-au rugat prin casele credincioșilor. Abia în 1946 și-au construit prima casă de rugăciuni pe ulița hrișcenilor, din lemn. în anul 1958 a fost reconstruită din cărămidă, iar în anul 1987 s-a mărit din cauza creșterii numărului de credincioși.

În 1990, din cauza înmulțirii și mai ales din cauza distanțelor mari față de casa de rugăciuni, credincioșii au hotărât să construiască alte case de rugăciuni. Astfel, în anul 1990 s-a construit la Izvorul Dragoș, iar în anul 1993, la Lunca Păroșii (Lunca de Jos). Cea de la Dragoș s-a construit din cărămidă, iar cea de la Lunca din lemn. Tot în anul 1993 s-a construit o altă casă de rugăciuni la Izvorul Negru, tot din lemn, pentru adventiștii de ziua a șaptea – mișcarea pentru reformă.

2. Cultul penticostal a apărut în comună în anul 1963, având casă de rugăciune în casa lui Horj Dumitru a Lupului, iar prin 1982 s-a divizat și și-au făcut casă de rugăciune la Coman Ioan Vătăjelu, lângă podul de sus, iar în anul 1994 au început construcția unei case de rugăciune în centrul comunei, lângă Dumitru Zmărăndău, o casă construită din cărămidă.

3. Cultul mozaic – cultul religios al evreilor a apărut odată cu venirea evreilor în Moisei, la începutul secolului al XlX-lea, având o sinagogă și două case de rugăciuni. Sinagoga a fost acolo unde este casa învățătorului Leordean Ioan, o casă de rugăciune unde este casa învățătorului Horj Gheorghe și alta unde este locuința lui Tomoioagă Ștefan Șlică, fiul lui Ștefan împușcat la Moisei. Din statisticile Bisericii Greco-Catolice, evoluția evreilor se prezintă astfel: în anul 1932 erau 1154 evrei, iar în 1947, 158 evrei, în anul 1944 au fost duși în lagăre 1515, dintre care s-au întors foarte puțini. în 1955 au început să-și facă formele de plecare în statul Israel. În prezent nu există în localitate niciun evreu. Există un cimitir bine îngrijit de comunitatea evreiască din România.

Informații preluate din volumele:

• Gheorghe Coman, Moisei-străveche vatră românească, ediția a II-a, revăzută și adăugită, cu un cuvânt înainte de Mircea Petean, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2004
• Moisei, vatră de cultură tradiții și spiritualitate/ hearth of culture, traditions and spirituality/ foyer de la culture, des traditions et de la spiritualite, Publicație culturală apărută cu spijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), Moisei, 2011
• Preot Toma Păunescu, Viața unui misionar în slove și imagini, Alba Iulia, Reîntregirea , 2001, p. 86-98